Povestea celor doi vecini
autor: Nichifor Nicu
24/09/2025. ora: 00:35

Doi veșini dă pă uliță,
Să așază p-o băncuță,
Șî-s gata să se sfăgească,
Nu mai vor să precenească.

Care-i baiul? Ei, un pom,
Care-arată că un om.
Șî cu altu să sfăgesc,
Șî aproape să pocnesc.

Unu zâcie că-i a lui,
Altu strîgă: „Stai, că nu-i!”.
Moș Vasî să enervează,
Moșu Gheorghe nu cedează.

Șî așa înșepe sfada,
Dă s-auge-n tătă strada.
Șî s-adună tăți veșinii,
Șî să miră tăți creșcinii.

Moș Vasî s-o enervat,
Șî-i gata dă explodat:
„Cum? Să-mi furi tu măru’ meu,
Gheorghe, om făr’ Dumnezău?

Că acu scot sușitoarea
Șî-ț înstrâmb pe loc spinarea.
Numa, stai să vezi șie-ț fac,
Imegiat îți vin dă hac!”

Însă Gheorghe-a prins curaj
Șî călcat pă ambreaj,
A-nșeput să suduiască,
Pă Vasî să-l spovegească:

„Moș bătrân șî fără mince,
Ia, adu-ț un pic amince,
Când am fost în cinereață,
Ș-am venit dă gimineață...

Nu eu am săgit puiețu?
Acu fași pă îndrăznețu?
Când o fost vremea să-l uzi,
Sau de-o trăbuit să-l tunzi...

Unge-ai fost, bătrân viclean?
Că nu ce-am văzut vreun an
Să-ngrijăști dă pomu meu,
Da acu zâci că-i a tău?”

Moș Vasî, văzând situația,
Apăsă pă loc turația,
Și înșepe-a turui,
Pă moș Gheorghe a-l sfăgi:

„Ai orbit, nu mai vezi bine?
Crenjile-s tăce la mine.
Merele-s la poarta mea,
Nișidecum la poarta ta!

Ce-ai făcut stăpân pă pom,
Păntru mine nu ești om!
Nu mai ai niși o valoare,
Ești un om fără onoare!

D-azi nu mai suncem veșini,
Și nu mai suncem precini.
Și sătos dac-ai să fii,
Apă tu nu vei primi... ”

Însă, la un momentdat,
Lucru mare s-o-ntâmplat:
O veșină o grăit
Despre sumbrul sâsâit,

Care-o despărțît creșcinii,
Șî-acum râd dă ei veșinii:
„Și-e rușine-n satu meu,
Doi «creșcini» făr’ Dumnezău!”

Șî deodată or tăcut,
Dându-și sama ce-or făcut.
Șî apoi au relizat
Că michiduță i-o-nșălat.

„Măi, Vasî, te rog, mă iartă,
C-am adus motiv dă șeartă.
De vrei pomu, eu țî-l dau,
Da șertat nu vreau să stau.

Șî tu să mă ierți pă mine,
Ne-am făcut doar dă rușîne.
Pomu nu-i a meu, a tău,
E-a lu'Sfântu Dumnezău.

Șî cine o vrea vreodată
Din el mere să culeagă,
Fie-i binecuvântare
Dă la Dumnezău Cel mare.

Haide să ne pocăim
Șî să nu ne mai sfăgim.
Să trăim păntru Hristos
Șî păntru om dă folos.

Șî când zîua o să vină,
Să ne ia Hristos dă mână,
Să ne ducă sus în șer,
Unge lacrimile pier.

Să ne întâlnim pă nori,
La un loc, frați șî surori,
Să strîgăm puternic, tare:
Cât e Dumnezău de mare!